Calatorul

Dan Iacob

Dupa o viata petrecuta in mijlocul cartilor, bibliotecarul se pregatea sa devina, asa cum spunea o vorba orientala, un calator fara bagaje. De fapt, gandeau cei din jur, se pregatea sa stea mai mult timp intre cartile de acasa, apartamentul de doua camere pe care-l ocupa fiind plin cu carti. Nu era casatorit, iar viata lui de pana acum fusese un lung drum al cautarii de sine, prin asceza lecturii. Hotarase sa se desparta de colegi invitandu-i la o discutie in jurul unui pahar cu vin, a catorva cosulete cu paine proapata si boluri cu felurite soiuri de masline. In cei patruzeci de ani petrecuti in biblioteca trecuse pe la toate sectiile, in preajma sa ucenicind multi tineri; sub ochii lui biblioteca a devenit, incet, incet, un Centru Cultural, in timp ce el a ramas in orizontul vechilor deprinderi, ocupandu-se de manuscrise si de revista literara a bibliotecii. N-a fost niciodata un vorbaret, dar ochii albastri si surasul lui larg au impresionat multa lume. Acum, in sala in care urmeaza sa aiba loc intalnirea s-au strans 12 bibliotecari tineri; asezati ca la o Cina de taina, ei incep sa puna intrebari.